Cod galben
-Ce sa vezi? Uite ca ploua!
Natura asta, ca un cuptor de fuziune-
canta!
Si nu-i asa cum crezi tu, auzi la el:
"ploaie scurta de vara";
Nu! E furtuna, de vreo doua zile
Si oricat m-am ferit, mi-a spart peretii,
cu pietre mari ce brazda nefiinta;
Bunica-i zicea grindina...
eu le zic simplu: pacate.
De aparat, ma apara un greier
cu o cantare lesinata.
Ma si-ncuraja, ce-i drept...
cu-un bolero-n crescendo,
pan' se facea apoi, frate...cu dracul.
De inger, nu stiam nimic de zile:
nu mai avea cin' sa ma mustre.
-N-o fi razbit cu ploaia asta, maica..
e la cernut pietre...de suflet.
Ei las' ca n-o fi capat de tara,
nici capatul liniei rosii, ce-o car mereu in spate;
un fel de firul Ariadnei, care se cere-a fi taiat.
Nu! E doar inceputul tacerii;
E locul in care, in loc de flori imi cresc coarne
si-n loc de ispite - aripi.
Atunci, cand zero devine infinit,
doar atunci, se-opreste ploaia.
Treptat, religia capata mirosul de peste gatit in casa,
eu capat culori de monocrom
si rog clipa, ca pe mama:
-Mai stai, nu deveni mormant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu